Anual, la începutul primăverii, Veneția este cuprinsă de forfota carnavalului, turiștii și privitorii curioși admiră parada măștilor, iar orașul pare că se întoarce într-un trecut fastuos, libertin și mitizat. Carnavalul, considerat parte integrantă a istoriei și civilizației venețiene, și-a făcut apariția în evul mediu, el fiind celebrat înaintea postului Paștelui. Reunind serbările populare cu ceremoniile politice, evenimentele din lagună aveau drept scop afirmarea hegemoniei Serenissimei în Adriatică și etalarea tuturor bogățiilor sale. Nenumăratele ceremonii din această perioadă transformau piața San Marco și faimoasele palate venețiene în adevărate splendori pentru călătorii timpului. Dogii proclamau puterea și strălucirea republicii și reușeau să îi reunească pe toți venețienii în jurul unor simboluri politice comune.
Carnavalul simboliza și o abolire, chiar dacă simbolică, a structurilor sociale, sub adăpostul măștilor toți venețienii se bucurau de distracții mai mult sau mai puțin rafinate, aristocrații se pierdeau în mulțime, iar curtezanele puteau trece drept prea cinstite doamne. Simbol al unei lumi bogate, strălucitoare și care nu se ferește să guste din plăcerile vieții, carnavalul avea să își găsească consacrarea ultimă în secolul XVIII, atunci când libertinul Casanova, omul nenumăratelor măști, pare să își trăiască viața într-o celebrare perpetuă.
Astăzi, când gloria serbărilor venețiene a apus, iar mulți dintre noi vedem carnavalul din lagună drept o invenție desuetă și mercantilă, vă invit să descoperim cum și-a făcut apariția această instituție în civilizația europeană. Cu ajutorul unor tablouri și miniaturi fermecătoare vom descoperi simbolistica măștilor, vom admira carele alegorice și minunatele curtezane.
—
Ilustratie sus – Pierre Bergaigne (1652-1708), “Carnival with Masked figures”
Ilustrația jos – Pietro Longhi, “Rinocerii”, detaliu.
Carnavalul simboliza și o abolire, chiar dacă simbolică, a structurilor sociale, sub adăpostul măștilor toți venețienii se bucurau de distracții mai mult sau mai puțin rafinate, aristocrații se pierdeau în mulțime, iar curtezanele puteau trece drept prea cinstite doamne. Simbol al unei lumi bogate, strălucitoare și care nu se ferește să guste din plăcerile vieții, carnavalul avea să își găsească consacrarea ultimă în secolul XVIII, atunci când libertinul Casanova, omul nenumăratelor măști, pare să își trăiască viața într-o celebrare perpetuă.
Astăzi, când gloria serbărilor venețiene a apus, iar mulți dintre noi vedem carnavalul din lagună drept o invenție desuetă și mercantilă, vă invit să descoperim cum și-a făcut apariția această instituție în civilizația europeană. Cu ajutorul unor tablouri și miniaturi fermecătoare vom descoperi simbolistica măștilor, vom admira carele alegorice și minunatele curtezane.
—
Ilustratie sus – Pierre Bergaigne (1652-1708), “Carnival with Masked figures”
Ilustrația jos – Pietro Longhi, “Rinocerii”, detaliu.
